O fetiţă orfană,crescută pănă atunci de mătuşa ei Dete,este lăsată în grija bunicului,un om ursuz de la munte.Cabana,pajiştea,înalţimile munţilor o atrag pe Heidi,care simte că acolo este adevarata ei casa- unde isi petrece copilaria.Insa viaţa ei liniştita şi prietenia cu Peter,băiatul care ducea caprele la păşune,sunt tulburate de o călatorie nedorita la Frankfurt.

La familia Sesemann,copilaria lui Heidi este putin intrerupta, deoarece este găzduită in acea familie pentru a ţine companie unei fetiţe infirme,Clara,dar nici oraşul,nici amabilitatea familiei care o găzduia nu pot să-i şteargă amintirile dragi din munţii Elveţiei.

De aceea domnul Sesemann îi permite să se întoarcă la bunicul ei,încărcată de daruri pentru toţi cunoscuţii.Cel mai mult se bucură Heidi că poate s-o ajute pe bunica oarbă a lui Peter,pe care o iubea ca şi cum ar fi fost propria ei bunică.

Revederea este emoţionantă,transformându-l pe bătrânul morocănos într-un om plin de optimism şi amabilitate.Medicul din Frankfurt o vizitează pe Heidi,iar apoi îşi anunţă sosirea in locurile fermecate din munţi si Clara,însoţită de bunica ei.

Aerul curat şi hrana sănătoasă o ajută pe fetiţa paralizată să-şi recapete încet puterile ,astfel încât Clara îi provoacă tatălui ei,domnul Sesemann,o adevarată surpriză:îi demonstrează că poate să meargă.

Cu totii ne amintim de desenele copilariei Heidi- fetita muntilor si ne gandim la ele cu mult drag.